prin misiune

pe această pagină puteţi citi articolele:

C_H_I_N_A – Ţara posibilităţilor, dar ţara fără speranţă

Câteva zile pe malul drept al Nistrului (T_r_a_n_s_n_i_s_t_r_i_a)


Din motive de siguranta unele dintre numele tarilor si oraselor nu au fost scrise normal.



C_h_i_n_a – Ţara posibilităţilor, dar ţara fără speranţă


Când misionarul român din Asia care ne-a predat la o scoală de misiune în 2006, ne vorbea despre T_i_b_e_t îmi părea imposibil să ajung vreodată acolo; şi totuşi pentru Dumnezeu nimic nu e imposibil, astfel că după lungi frământări m-am hotărât să mă alătur echipei ce urma să plece acolo.

china11-337Împreună cu o echipă de 7 persoane am plecat spre estul Asiei cu dorinţa de a împărtăşi Evanghelia, într-un circuit format din 5 oraşe: B_eijin_g, X_inin_g, T_ongre_n, L_anzho_u şi U_rumq_i. Ajunşi în capitala ţării, Dumnezeu a făcut o minune pentru noi-datorită unei sărbători naţionale nu se găseau bilete de tren pentru a ne putea deplasa din B_eijin_g în X_inin_g; minunea a fost: când s-a mers pentru a cumpăra bilete pentru trenul cu direcţia X_inin_g, mai erau doar 8, exact numărul echipei noastre (s-a alaturat echipei Paul, misionarul român), biletele fuseseră cumpărate şi returnate. Nu se mai găseau bilete la tren decât peste 2 zile.

Primul oraş pe care l-am vizitat şi în care am stat două săptămâni a fost X_inin_g, un oraş cu o populaţie de 2 milioane de locuitori. Datorită legilor locale promovate de sistemul politic comunist care interzic împărtăşirea Cuvântului, activitatea noastră s-a axat mai mult pe relaţii, fie cu misionarii locali (încurajând, ajutând în mod practic) fie cu localnicii, în special cu studenţii, deoarece cu ei puteam comunica în limba engleză (chineză nu ştiam nici unul dintre noi).

Cu studenţii ne întâlneam într-o cafenea condusă de o echipă de misionari unde studenţii veneau pentru a învăţa limba engleză. Punctul de plecare al discuției noastre cu ei despre Dumnezeu era discuția despre sărbătorile noastre naționale. Deoarece în acel loc nu aveam voie să vorbim cu ei multe despre Isus, nu ne puteam ruga pentru ei din motive de securitate (în locurile publice – restaurante, şcoli, cafenele, autobuse, magazine etc. – erau instalate microfoane şi camere video), nu puteam să le spunem să-l primeasca pe Isus ca mântuitor, am ales să-i invităm la sport. Jucând basket, fotbal, volei am reuşit să ne împrietenim, în pauzele de odihnă, având posibilitatea de a le împărtăşi Adevărul, nefiind periculos (nu existau microfoane sau alte metode de supraveghere). În acest fel am reuşit să vorbim cu tinerii care, văzând felul nostru de a fi, ne-au invitat cu ei în oraş dorind să ştie mai multe despre ceea ce suntem noi. Aveam cu mine un tricou pe care era imprimată harta Israelului; vorbind cu un băiat îi arătam pe hartă unde s-a născut, a copilărit şi a murit Isus. A fost foarte impresionat spunându-mi că-i place mult tricoul. În ultima zi în care m-am întalnit cu el i-am dat tricoul, producându-i o mare bucurie, fapt pentru care şi-a manifestat dorinţa de a continua discuţia prin intermediul internetului. Atunci am conştientizat că dragostea trece dincolo de cuvinte, şi dacă nu am reuşit să vorbesc prea multe cu el (nu mă prea descurcam cu engleza) un gest a făcut cât 2 zile de discuţie.

Pe lângă timpul acordat relaţionării cu lucrătorii şi localnicii, am ajutat şi în mod practic anumiţi oameni. Printre aceştia a fost o lucratoareă din Germania care lucrează cu tibetani golag în X_inin_g; am ajutat-o la curăţarea casei şi reamenajarea curţii.

Alte activităţi practice le-am avut în L_anzho_u, capitala provinciei G_ans_u, un oraş muncitoresc, cu o populaţie de 4 milioane de locuitori. O persoană pe care am ajutat-o aici a fost un misionar din Singapore. El construia o cafenea în care urma să se întâlnească cu localnicii, asemănătoare cu cea în care ne întâlneam cu studenţii din X_inin_g; am ajutat la ridicarea acesteia, construind unul dintre ziduri. O parte dintre fetele din echipă au ajutat o altă misionară din oraş care luase în plasament doi copii chinezi. Au ajutat-o timp de o săptămână la îngrijirea copiilor, dându-i posibilitatea să se odihnească şi să-şi viziteze prietenii cu care nu mai reuşise să se întâlnească de când a luat copiii.

În oraşul T_ongre_n, oraş situat în podişul tibetan la o altitudine de 3700 metri, al III-lea centru spiritual budist din T_ibe_t, am vizitat mănăstirea locală întinsă pe aproximativ 3 hectare. Am fost uimiți cum oamenii se închină la idoli (în anumite zone se fac și sacrifici umane). Am participat la un marş de rugăciune pentru ruperea legăturilor şi pătrunderea Evangheliei în oraş, patrundere care să aducă o schimbare radicală. Zona oraşului T_ongre_n este zona în care în vara anului 2008 au fost răscoale, oamenii din zonă sunt foarte agresivi. Am vizitat şi un centru medical, centru condus de două elveţience. Acolo se dă ajutor medical localnicilor, în mod special familiile sărace ce aveau un membru cu handicap, pregătind totodată personal medical dintre localnici, pentru a putea prelua şi dezvolta lucrarea; cu acest personal se face şi ucenicie.

În oraşul U_rumq_i, capitala provinciei X_injian_g, oraş cu o populaţie de 3 milioane de locuitori, în majoritate musulmani, am mers doar în vizită cu scopul de a cunoaşte zona şi misionarii de acolo, deoarece Lidia, o fată din echipă, doreşte să misioneze pe termen lung în acel oraş. Am reuşit să luăm legătura cu câţiva misionari de acolo şi să aflăm despre biserica locală care trece printr-o perioadă foarte grea datorită faptului că păstorul este închis, fiind acuzat de implicare în activitaţi teroriste (acuzaţii false).

În B_eijin_g am fost doar în trecere, fiind nevoiți să trecem pe aici pentru a luat avionul spre Europa. Acolo ne-am întâlnit cu un lucrator din Noua Zeelandă, lucrator care ne-a prezentat lucrarea care se face în acest oraş, localitate care numără 17 milioane de locuitori. El ne spunea despre nevoia mare de misionari pe termen lung în C_h_i_n_a, nevoie care vine din faptul că metodele de evanghelizare care pot fi aplicate sunt cele de la om la om, acest lucru implicând un un număr mare de lucrători. În această zonă nu se pot face evanghelizări în masă de genul: „întâlniri pe stadioane, evanghelizare prin radio sau TV etc.”.

Chiar dacă C_h_i_n_a e o ţară în curs de dezvoltare, cu o creştere economică mare, există oameni care nu au cu ce se hrăni şi unde locui. Dacă la oraşe există locuri de muncă, nu la fel se întâmplă şi la sate; din această cauza, există un exod de la sate la oraşe; problema este că ei nu primesc permise de şedere în oraşe, acest lucru însemnând că nu pot munci în mod legal (sunt plătiţi foarte puţin lucrând ilegal) şi nici nu pot cumpăra sau închiria locuinţe. Acest lucru face ca mulţi dintre ei să stea în ghetouri, unde condiţiile de viaţă sunt inumane.

O altă problemă în C_h_i_n_a este politica „un singur copil”. Dacă o familie vrea să aibă mai mult de un copil trebuie să plătească 20000 de dolari pentru fiecare copil născut. Dacă nu pot să plăteacă, femeile sunt obligate să avorteze, ceea ce aduce mari răni în acele familii şi totodată atrage mânia lui Dumnezeu.

O ţară ateistă, o ţară a posibilităţilor, ţara cu cea mai mare populaţie cheamă mii de lucratori care să aducă speranţa celor fără de speranţă!

octombrie 2008 Daniel P

Câteva zile pe malul drept al  Nistrului (T_r_a_n_s_n_i_s_t_r_i_a)


Eram deja pregătiţi să trecem Nistru pentru a fi 10 zile în T_ransnistri_a, după ce 3 zile am stat ţi ne-am pregătit pentru aceasta perioada în Mediaş.

Misiune din T_ransnistri_a, desfasurata în localitatea Molovata Noua a avut ca obiectiv principal ducerea Evangheliei oamneilor de acolo, oameni care trăiesc ceea ce noi români am trăit cu 20 de ani în urmă.

Într-o lume unde urmele comunismului se văd atât de puternic (în comportament, în arhitectură, în felul de a gândi – Dumnezeu este marginalizat etc) activitatea noastră s-a îndreptat în mod special spre lucrarea cu copiii. De ce lucrarea cu copiii? … pentru că aceştia, majoritatea provenind din famili destrămate, fie sunt batuţi fără motiv fie marginalizaţi. Nedânduli-se atenţie cresc cu mari frustrări ajungând la varste destul de fragede să caute soluţii în alcool, violenţă sau droguri.

O altă parte a misiunii a însemnat lucare cu tinerii, cei din localitatea Molovata Nouă şi tineri din întreaga T_ransnistri_e, Moldova şi alte zone, veniţi pe malul Nistrului în taberele de vară.

Am reuşit saăvorbim cu ei, fie ne-am întâlnit cu ei pentru a cânta, fie pentru a juca volei sau în alte circustanţe. Obiectivul în lucarea cu ei a fost acela de ai face să înţeleagă că a fi crestin evanghelic nu-i ceva rau, nu înseamnă să îţi pierzi viaţa privată, nu înseamnă că nu mai eşti om, nu înseamnă că trebuie să te închizi în casă unde stai zi – nopte, aşa cum credeau unii despre evanghelici. Am reusit să-i facem să înteleagă că şi noi suntem oameni cu vise, cu dorinţe, cu bucurii, cu înzristări, ceea ce face diferenta este “Cine este in centrul vieţi noastre”.

Dumnezeu a făcut şi  minunei pentru noi în lucrarea din taberele de vară. Am mers să vorbim cu c conducerea taberei pentru a cere permisiunea de a face o pantomimă în curtea interioară a taberei. În discuţia cu liderul taberei am rămas surprins când ne spunea că “nu ne permite să facem pantomima (lupta împotriva consumului de droguri) decât seara în sasla de spectacol  în faţa tuturor tinerilor”, strânşi la spectacolul pregătit de tabără pentru ei. Aşa am ajuns să predicăm pentru 10 minute Evanghelia unor adolescenţi moldoveni, transnistrieni şi alte naţionalităţi (ruşi, ukrainieni) printr-o pantomimă şi un mesaj biblic.

Pe langă lucrarea cu copiii şi cu tinerii am vizitat şi familii cu probleme (fie foarte sărace, fie destrămate), ducând Vestea Bună.

Oamenii sunt ospitalieri, dar când aflau că nu suntem ortodoxi nu mai vroiau să vorbească cu noi de frică să nu fie vazuţi de preotul din sat (care-I speria în fel şi chip) sau de alţi consăteni şi să fie luaţi în derâdere.

T_ransnistri_a este o zonă în care iminenţa unui conflict se simte în aer. ura dintre transnistrieni şi moldoveni face mari pagube spirituale şi uneori chiar şi materiale (fie se rănesc oamenii între ei, fie îşi distrug bunurile materiale).

Privind în urmă la timpul petrecut acolo şi la cee ce am trăit şi văzut acolo nu am altceva de spus decât “scoate Doamne lucratori, tineri care să-şi dedice viaţa pentru a duce Evanglelia transnistrienilor şi oameni care să conducă oamenii de acolo la reconciliere”.

august 2008 Daniel P

Advertisements

One thought on “prin misiune

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s