Siria 7 – Cicatricile stau marturie ca Dumnezeu poate

– “Stiati ca Siria a fost o tara foarte inchisa la Evanghelie?” ne-a intrebat pastorul intr-o seara cand ne povestea despre cum au inceput ei lucrarea cu refugiatii.”A fost foarte greu sa mergi si sa spui altora despre Isus, in special musulmanilor. Au fost in Siria spre 2 milioane de crestini, e greu sa spui acum cati mai sunt in tara, dar le era interzis sa vorbeasca cu musulmani despre credinta lor. De fapt asta e ceva comun in toate tarile din Orientul Mijlociu”.

Siria 6 – Rascumparata din transee

Azi o să mergem la o doamnă, mamă a trei copii, al cărei soţ a părăsit-o, ne anunţă Mahmud, ghidul nostru de azi. E unul din tinerii care s-au dedicat pentru o perioadă cu totul pentru lucrarea cu sirienii. Am vizitat-o de mai multe ori şi am împărtăşit Evanghelia cu ea şi a devenit credincioasă.

Ne-am încărcat rucsacele cu alimente şi am plecat, iar pentru că ea stătea într-o zonă mai îndepărtată a oraşului, am luat un taxi. Călătoria cu taxi e întotdeauna o aventură în ea însăşi

Siria 5 – Sprijinitorul văduvelor şi Tatăl orfanilor

Începe să se simtă oboseală, e deja o săptămână de când suntem aici. Căldura mare, nopţile nedormite din cauza gălăgiei – biserica unde suntem cazaţi e chiar în centru, pe strada principală şi în timpul ramadanului e gălăgie mare până la 2-3 dimineaţa, iar camera noastră are geamul la stradă – poveştile atât de dureroase pe care le-am auzit în ultimele zile ne-au obosit foarte tare, dar în momente ca acestea Dumnezeu face minuni şi ne întăreşte, chiar şi cu putere fizică.

E timpul de vizite şi distribuire a lucrurilor pentru familiile de refugiaţi. “Distribuţia ar fi mai simplă”

Siria 4 – Doar bunatatea poate invinge iadul

E mijlocul zilei. Temperatura atinge nivelul de 30 de grade în termometre, iar noi ne luptăm cu ea încercând să o alungăm cu apă rece, dar nu avem voie să bem pe stradă, e ramadan şi e interzis prin lege mâncatul sau băutul pe stradă, poţi primi amendă sau chiar să ajungi în puşcărie pentru asta, nu pentru că faci greşeala culturală, ci dacă o faci în mod intenţionat. Căldura o simţim mai puternic şi datorită faptului că trebuie să purtăm pantaloni lungi – e lipsă de respect să umbli pe stradă în pantaloni scurţi.Am luat pungile cu alimente şi plecăm cu unul din tinerii de la biserică spre o familie de sirieni. Stau la două minute de noi. Îl întâlnim pe soţ la colţul străzii, vinde vată pe băţ încercând să facă ceva bani să-şi întreţină familia. Ne conduce spre apartamentul lor, la etajul 1, unde suntem întâmpinaţi de fiul lui de vreo zece ani şi de soţia lui, o femeie între două vârste plină de viaţă şi cu poftă de vorbă.

Ghidul nostru a început discuţia cu ei

Siria 3 – Impartind din binecuvantarile primite

E ora 12, ne pregătim să mergem la familii. Nu mergem mai repede pentru că e perioada ramadanului şi, în aceastăperioadă, viaţa începe după asfinţitul soarelui şi se termină la 3, 4, 5 dimineaţa când începe somnul care ţine până la mijlocul zilei.

Încărcăm camioneta cu lucruri, patruzeci de saltele, patruzeci de perne, patruzeci de paturi, şapte covoare, şapte butelii de gaz, şapte aragaze şi zece ventilatoare. Astea sunt lucrurile esenţiale de care are nevoie o familie pentru a putea sta într-o casă. E cald, probabil peste 30 de grade

Siria 2 – O familie miracol

E ora 9.30 după-masă, ne pregătim să vizităm o familie de refugiaţi. Am luat cutia cu alimente pe care de obicei o ducem familiilor pe care le vizităm, ne-am urcat în maşina de cinci locuri şase persoane. Nu am mers mult şi am ajuns. Am intrat în scara blocului şi ghidul nostru ne-a anunţat “ultimul etaj”. Nici nu mă aşteptam să fie altul, ei asta îşi permit să închirieze, fie la ultimul etaj, fie apartamente care arată foarte rău. Dacă înainte de începerea conflictului închirierea unui apartament cu două camere costa 75 dinari (80 euro), acum nu mai găseşti sub 200 dinari (210 euro). Asta nu ar fi cea mai mare problemă, ci faptul că refugiaţii nu au voie să lucreze, nu au permis de muncă, dacă sunt prinşi lucrând sunt fie expulzaţi înapoi în Siria, fie duşi la închisoare. De unde au bani să plătească? Nici măcar ei nu ştiu.

Am ajuns la ultimul etaj, de fapt suntem pe acoperiş

Siria 1 – Prima zi in Iordania

O serie de articole despre misiunea in Iordania printre refugiatii sirieni. Timp de 12 zile am fost in Iordania in mai multe orase slujind printre refugiati sirieni, si nu doar, ducand Vestea Buna. Puteti citi mai multe articole despre ce am gasit acolo si modul in care Dumnezeu ne-a folosit sa ducem speranat si bucurie acestor oameni.

E dimineaţă, ora 4, când ajungem în Amman. E prima dată când calc pe pământul plin de praf şi istorie, de sânge şi victorii al Orientului Mijlociu. Trăiesc sentimente contradictorii – bucuria de a ajunge în zona unde a păşit Isus Însuşi şi teama de a fi într-o ţară arabă. Cu greu însă reuşesc să-mi opresc gândurile negre şi să mă bucur de priveliştea nouă ce mi se deschide în faţă. Zori încep să se arate pe măsură ce noi, în microbuzul unui creştin din Amman, ieşim din parcarea aeroportului şi ne îndreptăm spre Mafraq.